APEL PUBLIC: Palatul Telefoanelor din Cluj merită să intre în patrimoniul orașului!
În atenția primarului Emil Boc și a Consiliului Local,
Propunem primăriei achiziționarea centralei telefonice denumită și Palatul Telefoanelor, clasarea clădirii pe lista Monumentelor Istorice din Cluj-Napoca și deschiderea ei pentru publicul larg pentru activități culturale și comunitare.
Alternativ achiziției clădirii doar de către primăria municipală, propunem achiziția în parteneriat cu UTCN, posesoare recentă a mai multor imobile în zonă, dar și cu celelalte universități clujene, pentru a putea investi Palatul Telefoanelor cu funcțiuni publice specifice și potrivite structurii, compartimentării și plasticii arhitecturale, pe care viitorul utilizator nu le poate altera semnificativ, datorită valorii acestora de patrimoniu arhitectural recent.
Clădirea a fost realizată după planurile reputatului arhitect și urbanist Vasile Mitrea în două etape succesive, prima în anul 1969 și a doua prin adăugarea ultimului etaj în anul 1976, și este reprezentativă pentru arhitectura românească a anilor ’60-’70 și pentru curentul brutalist în arhitectura autohtonă. A funcționat la început ca centrală de telefonie, cu spații destinate publicului (ghișee și cabine telefonice) la parter.
Palatul Telefoanelor este situat într-o poziție privilegiată a Clujului, la limita intramuros a orașului, clădirea creează fundalul unui spațiu verde central, scuarul I.L. Caragiale, și contribuie la imaginea iconică a Clujului văzut de pe Dealul Cetățuii.
Motivele pentru care clădirea merită clasată ca monument istoric și deschisă pentru publicul larg sunt următoarele:
1. Valoarea arhitecturală și stilistică
● Reprezintă un exemplu emblematic al arhitecturii brutaliste românești din anii ’60–’70, un curent cu puține clădiri atât de bine conservate în țară.
● Proiectată de arhitectul Vasile Mitrea, clădirea ilustrează adaptarea modernismului european la contextul local, cu elemente precum betonul aparent, geometria masivă și integrarea funcționalității în design.
2. Importanță istorică și tehnologică
● A funcționat inițial ca centrală telefonică, jucând un rol cheie în modernizarea comunicațiilor din Cluj în perioada socialistă.
● Simbolizează tranziția României către era telecomunicațiilor, fiind o piesă esențială a infrastructurii urbane a vremii.
3. Potențial cultural și social
● Poate deveni un centru cultural multifuncțional (expoziții, concerte, ateliere, spații pentru startup-uri sau coworking), asigurând accesul publicului la o clădire cu caracter de o calitate arhitecturală excepțională, prin inserția urbană, prin plastica fațadelor și prin tratarea originală a interiorului parterului, situată într-o poziție dominantă față de un spațiu public important, recent renovat, al centrului orașului.
● Ar completa circuitul turistic al Clujului, oferind o completare la patrimoniul medieval și interbelic, prin prezentarea unei perioade mai puțin valorizate.
● Structura în cadre de beton armat și parterul foarte transparent dau clădirii un mare potențial de conversie pentru funcțiuni publice și reutilizare adaptivă.
4. Risc de degradare și pierdere a patrimoniului
● În absența intervenției publice, clădirea (deținută acum de Orange) poate fi vândută unui investitor privat și modificată ireversibil, pierzându-i-se identitatea arhitectonică. Palatul Telefoanelor și-a pierdut deja o parte din lucrările de artă realizate în metal care decorau zonele opace ale fațadelor, din neglijență sau necunoaștere. Restaurarea și reutilizarea adaptivă a clădirii ar putea fi un model de practică sustenabilă în oraș care să încurajeze renovarea clădirilor existente, în locul demolării și înlocuirii lor.
● Clasarea ca monument istoric de către primărie ar garanta protecția și conservarea elementelor originale, precum și conversia într-o dotare de interes public, lucruri pe care achiziția de către un investitor privat nu le poate garanta.
5. Precedent pozitiv în Europa
● Multe orașe (ex.: Berlin, Viena, Milano) au convertit clădiri industriale sau funcționaliste în spații culturale (Tate Modern în Londra, Centrul Pompidou în Bruxelles), demonstrând că astfel de structuri pot atrage vizitatori și revitaliza zone urbane.
6. Legătură cu identitatea locală
● Palatul Telefoanelor face parte din memoria colectivă a clujenilor, fiind un punct de reper în peisajul orașului. Recuperarea sa ar sublinia angajamentul primăriei pentru prezervarea istoriei diverse a Clujului și pentru politici urbane sustenabile și incluzive.
● Poziția clădirii în vecinătatea Parcului I.L. Caragiale, recent reabilitat, face clădirea extrem de potrivită pentru o dotare publică.
Concluzie:
Achiziționarea și clasarea Palatului Telefoanelor ar fi o investiție în patrimoniul cultural al Clujului, transformând o clădire emblematică a orașului într-un spațiu deschis comunității. Inițiativa s-ar alinia perfect cu politicile de regenerare urbană sustenabilă și ar consolida imaginea orașului ca centru al inovației și culturii.
Cu respect,
Adriana Măgerușan, arhitectă
Adi Dohotaru, Președinte Asociația Societatea Organizată Sustenabil
Mircea Munteanu, arhitect
Cristian Panaite, arhitect
Silviu Aldea, arhitect
Diana Sava, arhitectă
Laura Dinu-Constantin, arhitectă
Radu Rosca, arhitect Quad Studio
Eugen Pănescu, arhitect
Robert Vasiluț, arhitect
Ioana Afloarei, arhitectă
David Mutnean, arhitect
Mihai Șom, arhitect
Ștefan Mirică, arhitect
Violeta Frișan, arhitectă
Martha Moroșan, arhitectă
Benjamin Kohl, arhitect
Cristina Moldovan, arhitect
Tiberiu Ciolacu, arhitect
Alexandra Scurtu, arhitect
Cristina Balogh, arhitect
Vlad Sebastian Rusu, arhitect
Marius Mornea, cetatean
Beatrice Jijian, arhitect
Ivona Svinți, arhitectă
Tudor Pănescu, arhitect
Camelia Sisak, arhitectă
Tamás Sisak, arhitect
Cuc Romeo, arhitect
Asociația Docomomo România
Cristina Purcar, arhitectă, Asociația Docomomo România
Dana Vais, profesoară FAU UTCN, Asociația Docomomo România
Alexandru Răuță, arhitect, Asociația Docomomo România
Andreea Boldojar, arhitect, Asociația Docomomo România
Toader Popescu, arhitect, Asociația Docomomo România
Oana Țiganea, arhitect, Asociația Docomomo România
Miruna Moldovan, arhitect
Ioana Lucia Mica, arhitect
Mihaela Criticos, profesor UAUIM
Diana Cosman, arhitect
Ștefania Boca, arhitect
Ștefan Ghenciulescu, arhitect, conferențiar UAUIM
Radu Tudor Ponta, arhitect, conferențiar UAUIM
Irina Tulbure, architect, asociația DOCOMOMO România